apropo de acest a nu trăi la suprafaţa lucrurilor... când descoperi sacul cu degetele, tot mai în adânc, din posturi diferite, unele dificile chiar... altele care merg de la sine... e ca şi cum ai prinde viaţa în mâinile tale şi-ai cerceta-o?
în dimineaţa asta m-am trezit extrem de greu. abia la 6.25 m-am dat jos din pat... totuşi am făcut imploziile, care au mers bine (din punctul de vedere al tonusului mâinilor). la explozii - spre nasol. la setul implozii-explozii, mămăligă! abia îmi mai clipoceau mâinile... şi nu sunt decât 50x3! am încercat să le fac într-un ritm mai alert... of of, măi măi
ce-mi sugerează aceste mişcări în care strâng degetele în pumn (imploziile), apoi răsfir degetele brusc (exploziile), cu mâinile întinse la verticală: o inimă care pompează şi primeşte sângele, un expir şi-un inspir, dar ce e foarte important pentru mine: nu lasă să stagneze!eu aşa mă simt: un loc mucezind, care parcă e prins într-un nod... un loc care nu simte. dar mă precipit, nu glumă! dau din mâini şi mă duc la fund mai cu foc... aşadar: simt aceste exerciţii ca pe nişte foale, care... nu ştiu unde vor duce. dar îmi place tonusul pe care încep să-l aibă antebraţele. o mică hotărâre, un pas
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu