articulările zilei

azi mi-a venit să smulg din săculeţ

implozii/explozii: auzeam ritmul dinamizând totul. alert, ca un pas săltat de drumeţie, care nu lăsa loc de comentarii, de lamentări

relaxarea în timpul efortului mi se pare tare importantă

mâna dreaptă... o simt mai fără tonus (stângacea de mine!)

săculeţul e în faţa mea. pur şi simplu. mă desparte de el un spaţiu. îl pot umple întinzând mâna spre sac şi atingându-l. sau pot opri gestul pornirii mâinii. (trecerea de la intenţie la acţiune)
pot avea o relaţie cu sacul şi doar privindu-l. dar nu, eu vreau o relaţie tactilă, mirositoare, privitoare, auzitoare, gustativă, descoperitoare până în boabele lui cele mai adânci! (flămândo!)

mă gândesc la articularea cuvintelor, pentru Mih. la dificultatea lui de a pronunţa, cum trece ca un tăvălug peste cuvinte, uniformizându-le
la silabe pă-pu-şă
la acele cuvinte care merg uşor în scris, dar şi la cele în care se împotmoleşte, cărora nu le simte încă începutul ori sfârşitul de silabă
şi braţul meu se articulează de corp şi se împotmoleşte. mişcările sunt silabe, iar eu sunt departe de a le articula corect. !!! mişcarea dării şi luării sacului, fără ca el să simtă că trece dintr-o mână în alta - nu e curgere! doar îmi antrenez mâinile să reziste, să se facă mai puternice pe zi ce trece, mai apte să nu dezerteze. şi observ, aşa cum pot

aşadar, articulăm, eu şi Mih...
darul zilei de azi