jurnal cu mierlă şi săculeţ, ora 5.30

8 martie

mă dor braţele, la articularea umerilor cu trupul. parcă aş fi dat la sapă. găsesc aşadar în mine şi muncitorul brut, ancorat şi care rezistă fără să se plângă, fără să se frângă.

umerii - nu ca început sau sfârşit, ci ca articulare. asta îmi dă puterea să continuu

obosesc repede, ridic greu sacul. desincronizare

mă odihnesc cu capul pe el. mă gândesc că vreau un singur lucru, care să mi se potrivească. să plonjez în adâncimile lui neştiute, cu propriile mele adâncimi. să fim în contact, să mă las. etc.

9 martie
Mucenicii

mirosul săculeţului se schimbă în timp? sau poate că nu de timp depinde schimbarea

10 martie

la implozii, pe 10 fire de degete coboară lumea

la explozii, mă înţep în sârmele mele

11 martie

închiderea şi deschiderea pumnilor îmi amintesc de mişcările de început cu care m-am întâlnit la sală, în primul meu an de yoga: culcat pe spate şi statul în picioare, vertical.
sublime aceste mişcări!