jurnal 2-7 martie

2 martie

arcada / în faţă viitorul, în spate trecutul.
subţire ca un fir de păianjen arcada cu prezent. atâta mă ţine

3 martie

sacul - miroase ca drojdia, pesmetul cu care mama făcea la ţară pâinea!!! cum se poate?

4 martie

îndeosebi îmi place să-l miros.
mâinile sus: 50 implozii, explozii, implozii şi explozii
mă simt o fiinţă de apă.
primesc din prima zi exerciţiile pe care nu le suport. mă simt adăpost pentru toată lumea, aşa fracturată cum sunt

5 martie

50-50-50
parcă aş face dragoste cu gesturi automate
somn!
mâinile îmi obosesc repede - neputinţă!
mirosul lui, ca de bebeluş

6 martie

îmi amintesc visul acela - puneam în coş ciorchinele mare de strugure alb. era imens, şi eu îl alegeam. în visele mele, strugurii simbolizează lacrimi, o perioadă grea

capul ţine corpul

simt nevoia să lucrez degetele, să le simt!
să le ascut!
să am priză, contact!

7 martie

o s-o întreb pe mama cum făcea pesmetul de pâine

degetele prinzând săculeţul: între degetele 3 şi 5 mi se pare cel mai greu! am un soi de stare de uimire
priza cu sacul!
cam aşa îmi simt viaţa: ca priza dintre degetele 3 şi 5 : inefabilă şi lipsind cu desăvârşire!

am vrut să dau sacul până dincolo de automatismul şi corectitudinea mişcării, până la limita cu oboseala, când nu mai pot, când nu mai am control şi am lăsat să cadă ceva.
mentalul zice: nu mai poţi! şi atunci apare acel ceva mai firesc, mai uman, o neputinţă soră cu gingăşia

şi atunci am văzut că DA, mai pot, încă un strop, să fiu