important e să-mi amintesc. dacă încă nu pot să întind mâna spre el, măcar să ştiu că e. să ştiu unde e. cochetez cu ideea de-a mă implica, de-a începe un antrenament, dar mi se pare prea mult. şi, într-unfel, zadarnic. aproape că nici nu mai cred că va fi ceva de durată... o zi, două, apoi iar se va nărui totul, iar nu voi mai şti pe unde e prin casă, iar voi fi moartă de somn dimineaţa, când să încep lucrul cu el... aşa că mai bine nu mă mai apuc. dar oare e mai bine?
zilele trecute l-am mirosit în fugă. parcă mă tem să rămân mai mult în contact cu el. în orice fel de contact. miroase tot a pesmet! îmi place cum miroase. e mirosul perfect pentru el. în rest, îl privesc. îl privesc şi-l descos cu privirea, e un săculeţ mult-privit!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu