Alte impresii de la budo-zen: mă văd păşind pe săculeţi, în cerc, împreună cu alte colege. Toate trebuia să fim sus pe saci. Am rămas stupefiată de modul în care păşeam, în care umpleam spaţiul delimitat de sac! Flash: mers pe muchie sau mers pe jumătatea sacului, deşi nu mai era nici un pas în preajmă; mers prudent, uşor, să nu se vadă, să nu se ştie, mers ca un vas care nu-şi lasă toată mierea pe pământ, mers ca pe aer, fără ceva stabil. Şi totuşi o agilitate de-a mă agăţa de muchie, de-a rămâne în echilibru într-un spaţiu extrem de dificil, de-a răzbi, ca firul de iarbă când sparge gheaţa şi iese ( şi făcut cu bucurie!). Ce hartă cu atât de puţine puncte trecute!
Dau ocol oraşului în fiecare dimineaţă şi aflu: oraşul e bogat, e aproape, e aici... Oraşul e viu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu